Istoria gradinitei

POVESTEA  GRĂDINIȚEI

Autori: Profesor  Barabas Eva

            Profesor  Ponțoc Daniela

               Educația copiilor de vârstă preșcolară a fost considerată importantă încă de pe vremea marilor gânditori din Grecia Antică ( Platon, Aristotel). În Europa primul institut de educație a copiilor preșcolari a fost organizat în Turingia de către pedagogul german Friedrich Fröbel. Învățamântul preșcolar românesc se numără printre sistemele de învățământ cu cea mai lungă tradiție.

              Într-o circulară trimisă în anul 1948 de către Ministerul  Învățământului Public se subliniază importanța planificării muncii în grădinițele de copii și căminele de zi. Circulara  specifica că în trecut învățământul preșcolar a fost neglijat, dar că acum se bucură de atenție și i se recunoaște rolul important pe care îl are în educarea noii generații în spiritul democrației adevărate. 

             Satu  Mare se numără printre  primele orașe în care au fost înființate așa numitele ,,Grădini de copii”. Pe malul stang al Someșului, în prima etapă a secolului XX , într-un cartier cu caracter rural, Gradinița noastră își începe povestea fiind printre primele instituții de învățământ preșcolar. Din păcate nu avem data exactă a înființării, dar în arhiva veche există un document care atestă faptul că îngrijitoarea Petridean Iuliana era angajata unității din data de 1 octombrie 1934, documentul fiind o adeverință eliberată de către directoarea Emilia Popp la data de 29 decembrie 1950.

       Din păcate, nu dispunem de arhivă decât începând cu anul 1945. În această perioadă grădinița purta denumirea de Grădina de copii nr. 5 și funcționa cu două grupe combinate, una secție română și una secție maghiară. Ceea ce este foarte interesant este faptul că aveau direcțiunile separat, ambele educatoare  fiind și directoare în același timp. Grădinița  funcționa într-o casă închiriată pe strada Muncitorului nr. 2.  Între anii 1945-1946  Grădinița purta numele de Școala de copii mici.

             Prin ordinul telegrafic al Ministrului de Educație Națională din 1946 se transmite înființarea rapidă a Căminelor de zi pentru copii, care vor funcționa în toate satele, pe tot timpul perioadei agricole. În acest scop puteau fi folosite localurile școlilor și alte locuințe.

Tot în acest an, un alt ordin al Ministerului,  face cunoscut faptul că în luna august se vor ține cursuri în vederea obținerii definitivării in invatamant precum si in vederea obtinerii gradului didactic II. In anul 1949, Ministerul da un ordin prin care toate unitățile de învățământ care erau  in subordinea Ministerului Învățământului Public au fost arondate și date în grija Sfatului Popular. Circulara din 6 august 1949, trimisă de către Ministerul Sănătății și Ministerul Învățământului Public  dă directive  în legătură cu începerea noului an școlar în ceea ce privește pregătirea localurilor de școală, asigurarea optimă a condițiilor igienico-sanitare, să fie urmărite interesele copiilor în vederea creării unui mediu favorabil bunei dezvoltări a tuturor organelor și să nu fie expuși factorilor vătămători sănătății.

         Din pacate, staţionarea armatelor în localul unitatilor de învățământ a produs distrugerea obiectelor din inventar  care și așa  erau insuficiente.

Din anul 1950 grădinița se mută pe strada Cloșca nr. 27, tot o clădire închiriată în urma naționalizării caselor, localul aparținând Gospodăriilor locale.

Învățământul preșcolar era arondat Sfatului Popular al orașului de subordonare regională Satu Mare – Secția de Învățământ. Lista necesarului în privința materialelor didactice (creioane, cretă , hârtie, jucării, cartoane, hârtii colorate, creioane colorate, mingi, etc.) , asigurarea lemnelor pentru încălzire, precum și plata chiriei au fost înaintate acestei instituții.

În anul 1951 grădinița nu poseda niciun fel de bibliotecă, ceea ce reiese din cererea înaintată Sfatului Popular de către directoarea Emilia Popp.

Începând cu anul 1954 grădinița funcționează cu numele de Grădina de copii nr. 16. În anii 1950 educatoarele duceau lipsă de scăunele individuale,  dulapuri și etajere  pentru jucării. Tot așa le lipseau și anexele pentru depozitarea lemnelor. Gradinițele duceau lipsă și de vase pentru combustibil și lunrefianți. Datorită urmărilor celui de-al Doilea Razboi Mondial, posibilitățile materiale și financiare ale statului au fost foarte reduse si de aceea  s-a cerut ca și elevii să participe la anumite munci pentru construirea unor anexe.  În cadrul școlilor unde copiii mai mari puteau aduce un aport însemnat în vederea construirii unor anexe, directoarea grădiniței a înaintat Sfatului Popular urmatoarea notă „Instituția noastră nu poate realiza gospodării anexe, copiii fiind prea mici pentru a îndeplini munci manuale și nu avem nici local și posibilități materiale” ( – directoarea Emilia Popp, Satu Mare, 3 martie 1952).  Aceste anexe serveau la depozitarea lemnelor pentru încălzire, dar și pentru creșterea viermilor de mătase.  Tot atunci Sfatul Popular atrăgea atenția direcțiunii să se facă economie la toate materialele, mai ales la curentul electric, prin întrebuințarea unor becuri mai mici și acestea să ardă doar cat era strict necesar. Tot așa trebuia econimisită și hârtia. Era așa de mare sărăcia că până și statele de plate ale cadrelor didactice și personalului nedidactic au fost scrise cu creionul pe jumătăți de coli de hârtie. De multe ori salariile nu erau achitate integral. În cazul concediilor medicale suplinirea era asigurată din salariul bolnavului.

S5031944

              Mare inconvenient era în această perioadă că grădinița avea curtea comună cu Școala elementară, neavând curte proprie, copiii mici rămâneau în sală, neputând desfășura activități în aer liber, ceea ce era foarte necesar pentru ei. Este foarte interesant că în anul 1952 și grădinițele se ocupau și cu creșterea viermilor de mătase, care erau îngrijiți cu foarte multă dificultate din cauza lipsei spațiului.

Dupa instaurarea erei comuniste, educatoarele nu aveau voie să dispună de nici o avere mobilă sau imobilă. Era de preferat să fie țărani de origine.

              În cadrul ședințelor organizate educatoarele aveau datoria de a discuta cu părintii și despre însămânțare, recoltare și predarea cotelor. Elevii luau parte de asemenea la colectarea spicelor de grâu rămase pe câmp în urma secerișului, dar copiii de grădiniță fiind prea mici nu puteau participa la asemenea munci.  Totodată educatoarele s-au ocupat și de combaterea misticismului în rândul copiilor, dar și în rândul părinților, religia, care până la ora aceea juca un rol foarte important în toate domeniile, a fost eliminată în totalitate din învățământ, chiar și copiii preșcolari trebuiau educați în spiritul ideologismului comunist.

                          Din actul emis la data de 6  septembrie 1952, grădinița a fost patronată de fabrica Intexar, care efectua și mici reparații la mobilier. Greutățile întâmpinate în acest timp au fost cursurile cu alternanță, dimineața funcționa o grupă de copii, iar după masă o alta grupă și datorită acestui fapt nu se putea realiza întocmai planul, copiii fiind obosiți și plictisiți în cadrul cursurilor de după masă.

                         În cadrul activităților desfășurate cu copiii, dar și cu părinții acestora s-a pus mare accent pe alegerile din perioada respectivă, pe aniversarea nașterii tovarășului Stalin, pe aniversarea constituirii Guvernului Democratic din 6 Martie 1945, comemorarea grevei CFR-iștilor din 1933, sărbătorirea Victoriei de la Stalingrad și Ziua Armatei Sovietice. Li se vorbea copiilor despre victoriile armatei sovietice și genialul ei conducător, tovarășul Stalin. Cu aceste ocazii se organizau șezători sau se purtau discuții folosindu-se de materialul apărut în presă și publicații. Pentru ridicarea nivelului politic și ideologig, educatoarele au urmat cursuri pentru studierea Istoriei Partidului Comunist.  Copiii au fost educați în spiritul dragostei față de patrie, față de tov. Gheorghe Gheorghiu Dej, URSS și tov. Stalin. În acest scop au avut loc convorbiri, au învățat poezii și au ascultat istorioare și povestiri din viața oamenilor mari.  Totodată au fost învățați să iubească munca și muncitorii și să respecte proprietatea obștească.  Educatoarele  erau obligate să presteze și câte 6 ore de activitate culturală pe săptămână, care constau în  munca de alfabetizare, difuzarea cunoștințelor pedagogice pentru părinți, activitate culturală în rândul cetățenilor, în cadrul căminelor culturale, bibliotecilor, etc. Activitatea culturală și cea metodică trebuiau introduse într-un registru special. În acești ani se punea mare accent pe abonamentele de reviste, ziare, radio. Toate acestea au fost achitate de bugetul de stat. Educatoarele aveau datoria de a cunoaște foarte bine realizările Partidului Comunist și ale Statului Sovietic. În 1956 printr-un ordin al Secției de învățământ Satu Mare se precizează că în anii puterii populare învățământul a obținut succese însemnate, succese care au fost posibile prin aplicarea creatoare a experienței școlii sovietice.

                            În anul 1950, datorită existenței unei producții scăzute de hârtie, Sfatul Popular de subordonare regională Satu Mare - Secțiunea de învățământ a trimis o circulară prin care cerea cadrelor didactice să îndrume elevii să păstreze cărțile și caietele în stare bună,  precum și să participe la colectarea deșeurilor de hârtie (cartoane, reviste, ziare, pungi). Educatoarele aveau datoria de a întocmi rapoarte despre activitatea desfășurată în decursul unei luni (frecvența copiilor la activități, starea localului, combustibilul existent, situația sanitară a elevilor și a cadrelor, ședințele cu părinții, vizitele efectuate la domiciliul copiilor, activitatea școlară ținută și greutățile și neajunsurile întâmpinate).   În cadrul vizitelor la domiciliu educatoarele urmăreau  atât ” starea sanitară a copiilor” , cât și „condițiunile în care trăiesc”. Tot în aceste rapoarte se confirmă și participarea la ședintele de lucru ale colectivului de directori și la ședintele pedagogice. Totodată se menționa și frecventarea cercului de studiu: Istoria Partidului Comunist și al URSS. Educatoarele includeau în aceste rapoarte și modul de comemorare a diferitelor sărbători cum ar fi: Aniversarea zilei de naștere a Tov. Stalin (21 decembrie), Aniversarea Republicii (22 decembrie), Ziua Femeii (8 Martie) . Cu aceste ocazii se organizau serbări care se compuneau din poezii, cântece și dansuri.

             În anul 1953 educatoarea – directoare Emilia Popp raportează Sfatului  Popular de subordonare regională Satu Mare - Secțiunea de învățământ că s-a ținut cea de-a 29 comemorare a morții lui Lenin, ce s-a realizat printr-o povestire despre personalitatea acestuia, poezii și cântece.  În următorii ani  directivele urmate în educarea preșcolarilor au fost aceleași ca și în anii precedenți.

                       Dintr-un registru de inspecții reiese că în anul 1963 grădinița funcționa tot pe strada Cloșca, nr. 27, dar este regăsită sub denumirea de Grădinița cu orar redus nr. 11. Din acelaşi proces verbal reiese faptul că localul este insuficient din punctul de vedere al spațiului având în vedere numărul mare de copii prezenți.  În aceeași curte mai stăteau în chirii patru familii, care aveau gospodării cu vite, oi și astfel curtea era mereu murdară. Astfel preșcolarii erau obligați să rămână în sala de grupă neavând posibilitățile necesare penrtu organizarea unor activități in aer liber.

                 Inspectorul metodist Pintea Cornelia subliniază faptul că este absolut necesar să se elibereze de către Sfatul Popular și restul camerelor pentru a amenaja încă o sală de clasă și  o sală pentru material didactic.

                   Dintr-un  proces verbal, încheiat la 15 septembrie 1965 cu ocazia inspecției efectuate de inspectorul metodist Pintea Cornelia, aflăm că  începând cu anul școlar 1965,pentru prima dată, grădinița funcționează în localul Școlii de 8 ani nr. 6, care la aceea dată se afla în clădirea actualului liceu Eliza Zamfirescu. Gradinița dispunea de 5 săli de clasă, mobilierul era asigurat pentru toate sălile.

                    La solicitarea educatoarei - director Maria Surducan, Inspectoratul Școlar al Municipiului Satu Mare a comunicat situația imobilului deținut de grădiniță: numărul încăperilor: 5, suprafața totală utilizată: 90mp.

                    Darea de seamă statistică din anul școlar 1968-1969 ne arată că numărul copiilor înscriși la cele două secții ( română, maghiară) a fost de 223.

                     Se  constată că la secția cu limba de predare română au fost înscriși 176 de copii și astfel a fost nevoie de înființarea a încă unui post de educatoare la limba română. La secția cu limba de predare maghiară, funcționa o grupă de copii combinată cu un număr de 47 de copii.

                       În această perioadă pe lângă munca didactică educatoarele trebuiau să realizeze o educație multilaterală și totodată și  educația comunistă a copiilor. Numărul grupelor a fost în creștere și astfel că, în 1969 Grădinița cu orar redus nr. 11 Satu Mare avea deja 6 grupe formate. În urma inundațiilor din 1970 au fost construite în zonă mai multe blocuri pentru sinistrați, astfel numărul populației din cartier a crescut considerabil. Regăsim grădinița sub denumirea de Grădinița cu program normal nr. 19  care  dispunea deja de 12 grupe de copii.Trebuie să menţionăm faptul că fotele procurate de educatoarele la sfârşitul anilor 1960 le mai avem şi în ziua de astăzi şi le folosim cu multă mândrie la serbările noastre. Tot din anul 1970 pe lângă secția română și cea maghiară s-a înființat și o grupă de copii cu limbă de predare germană. Astfel că în cadrul acestei grădinițe ne putem lăuda cu multiculturalitate încă din anul 1970. Colectivul de educatoare al Grădiniței nr. 19 Satu Mare a depus un jurământ ca vor servi cu devotament Republica Socialistă România, poporul român, suveranitatea, independența și integritatea țării și să acționeze potrivit principiilor democratismului socialist, ale eticii și echității socialiste.

                     Datorită  industrializării zonei (au crescut numărul fabricilor și uzinelor) și angajării  mamelor în câmpul muncii, a fost o necesitate construirea unei grădinițe, care să funcționeze cu program prelungit. Și astfel a fost construită și înființată Grădinița cu orar prelungit nr. 9 Satu Mare care funcționa cu 8 grupe de copii.

                   La 20 decembrie 1972 a avut loc predarea și preluarea sigiliului Gradiniței de copii nr. 9, Cartier Someș din Satu Mare.  În anul 1977 din procesul verbal încheiat cu ocazia ședinței de aprobări de dosare de înscriere reiese că numărul copiilor a ajuns la 460, fiind repartizați în 12 grupe. Planul de școlarizare în acea perioadă era de 400 de copii. Grădinița cu orar prelungit nr. 9 a fost patronată de întreprinderea Textila Ardeleana. Hainele de pat, mobilierul, utilarea bucătăriei, efectuarea reparatiilor necesare, etc. erau asigurate de această fabrică.. În această perioadă taxa de întreținere a copiilor la grădiniță a fost achitată de întreprinderea la care erau angajați părinții.

                     În perioada comunistă funcționau diferite organizații subordonate Partidului Comunist Român cum ar fi: Uniunea Tineretului Comunist pentru adolescenți, Organizația Pionerilor pentru școlarii mici și Organizația Şoimii Patriei pentru preșcolari. Preșcolarii au fost primiți în organizație în cadrul unei ceremonii festive și purtau un costum specific care avea două culori: albastru și portocaliu.  În cadrul Organizației Șoimii Patriei  se țineau lunar activități  dedicate PCR-ului și Conducătorului Suprem. În fiecare an se organiza Concursul ,,Cântarea României”, concurs la care participau șoimii patriei.

 

                             Aceste concursuri erau un mijloc de stimulare și afirmare a tinerelor talente pentru formarea unor trăsături moral- cetățenești înaintate, caracteristice omului nou.  Până în anii 1990 nu s-au petrecut mari schimbări în viața celor două grădinițe. În urma revoluției din 1989  s-a făcut trecerea de la educația comunistă la cea democratică: s-au desființat organizațiile de tip comunist printre care și Organizația Șoimii Patriei, s-a schimbat Programa Invățământului preșcolar și tovarășele educatoare au devenit doamne educatoare.

                             După revoluție, s-a desființat creșa care funcționa în incinta clădirii de la Gradinița cu Program Prelungit nr. 9 . Localul a fost folosit o perioadă ca sală ,, Body building”. Grădinița nr. 19 care  funcționa în  clădirea Școlii Generale nr. 6 , după revoluție Școala cu clasele I- VIII Mircea Eliade,  împărțea curtea, holul și toaleta cu școlarii. Neavând curte proprie preșcolarii nu prea aveau posibilitatea de a desfășura activități în aer liber. În anul 1992 localul fostei creșe  a fost dat  în folosința Gradiniței nr. 19  care astfel s-a mutat într-o clădire mult mai spațioasă care corespundea desfășurării actinităților instructiv-educative în condiții optime. Clădirea dispunea și de o curte proprie care permitea în sfârșit ca cei mici să desfășoare activități în aer liber. Atunci grădinița avea un număr de 10 grupe, 5 grupe secția română, 3 grupe secția maghiară și 2 secția germană. Cele două grădinițe purtau în continuare denumiri diferite: Gradinița  cu Program Prelungit nr. 9 și Grădinița cu Program normal nr. 19. Aceste două unități deși erau despărțite doar de o ușă,  aveau direcțiuni separate. Abia în anul 2000 au fost comasate cele două unități având ca directoare pe doamna Pop Elisabeta.

                    În primii ani după comasarea celor două unități nu ne putem lăuda cu o bază materială foarte bună. Gardul din împrejurul grădiniței era în mare parte distrus, în săli era linoleu deteriorat, ușile, geamurile erau în stare avansată de degradare ( sufla vântul prin geamuri), mobilierul era foarte vechi, covoarele uzate. Pentru dezvoltarea unităţii s-au desfăşurat ample acţiuni de sensibilizare a comunităţii dintre care  amintim:,,Pro gradiniţă’’, Educaţie ecologică a copiilor şi prin ei a părinţilor, derularea proiectului  finanţat de ambasada Marii Britanii în anul 2002, din partea Primăriei am  primit tot mai multă susţinere, descentralizarea instituţională ne-a adus multe oportunităţi de dezvoltare, de amintit sunt şi programele de dotări ale  Ministerului Învăţământului 2007- 2008, înfiinţarea Asociaţiei de părinţi, atragerea de sponsori, derularea  proiectului Comenius…..

                      Investiţiile materiale s-au convertit în acte educaţionale performante datorită profesionalismului corpului profesoral  devotat meseriei spre beneficiul copiilor care ne trec an de an  pragul.

             Povestea grădiniţei noastre a ajuns la momentul actual când se bucură de prestigiu în rândul grădiniţelor din judeţ, ţară şi peste hotare.  Povestea va continua …..

 

 

Surse:

Arhiva Grădiniţei P.P. Nr.9  din anii 1945 până în prezent: corespondenţa, procese verbale de la şedinţe, procese verbale inspecţii, circulare, Ordine de miniştri, 

Mărturii şi poze ale educatoarei pensionare Surducan Maria în vârstă de 81 ani

Mărturii ale foştilor părinţi: Damian Aurelia

Mărturii foşti preşcolari: Ponţoc Daniela

 

Bibliografie: Muzeul Judetean Satu Mare ,,Studiu istoric si monografic PUG 2009’’

 


Gradinita noastra

Copyright Grădiniţa cu Program Prelungit nr.9 © 2013 Toate drepturile rezervate
Hosted&Designed by Plazainfo.ro